In sardu

Limba bìdriga e limba de tita

 

de Giacuminu Ledda Secchi

Un’amiga mea, chi nch’istat in Nova York dae prus de trinta annos, in s’ùrtima mail chi m’at imbiadu, m’at iscritu chi issa s’est adatada bene a sa sotziedade americana, a s’istile de vida de cussos logos, a sas festas e traditziones suas chi, finas sende diferentes e chi a bortas no li agradant de su totu, issa atzetat de bonu coro. Comente puru at atzetadu sa limba noa chi at achistadu, dae su maridu, dae sas amistades e dae sa literadura. Mai però s’est rassegnada a carignare sos fìgios cun paràulas chi in lavras suas li pariant, gasi m’at naradu issa, limosinadas e istonadas. Innaturales. Sos fìgios como sunt mannos, e issa lis sighit faeddende in sa limba sua prima, sa limba chi faeddaiat cun sa mama e cun su babbu, in Sardigna.

Maria, gasi si narat s’amiga mea, m’at fatu riflètere subra de su cuntzetu de limba materna, o de sa mama, cuntzetu chi at variadu de sinnificadu in custos ùrtimos annos e chi est difìtzile de definire.

In sardu li podimus nàrrere prus propiamente limba de domo, est a nàrrere sa limba chi su babbu e sa mama faeddant a sos fìgios; beru est però chi est prus sa mama sa chi trasmitit sa limba, pro èssere issa prus in cuntatu cun sos fìgios, chi non su babbu.

Cando faeddamus de limba de domo o limba materna, faeddamus de sa limba chi finas a die de oe est istada definida comente sa limba chi s’imparaiat a primu, sa limba faeddada in famìlia. Ma si preguntamus a sa gente ite cunsiderat issa comente limba materna, sas rispostas chi nde otenimus sunt variadas e a bortas contraditòrias, dipendende finas dae su cuntzetu de “limba” chi tenet sa pessone in chistione e dae sa pertzetzione de s’agetivu “materna”.

Nos diamus agatare cun pessones chi narant limba materna a una limba chi, finas sende sa limba de sa mama, issos no ischint faeddare bene; àteros ant a nàrrere chi sa limba materna est sa prima chi ant imparadu, ma devimus tènnere in contu chi pro meda pessones bilìngue sa limba materna podet èssere sa chi mègius connoschent o chi istimant de prus e non sa prima chi ant imparadu, pro àere retzidu s’educatzione in un’àtera limba; pro àteros at a èssere sa chi bi tenent prus implicatziones emotzionales; àteros ant finas a tènnere, in unu cuntestu familiare in ue su babbu li faeddat una limba e sa mama nde li faeddat un’àtera, duas limbas maternas, sas duas cun càrrigas emotzionales elevadas, ma cun impreu diferente a segundu de su cuntestu sotziale. Su tèrmine de limba materna non tenet duncas unu sinnificadu unìvocu.

Li podimus duncas nàrrere limba materna a cale si siat limbàgiu chi una criadura imparat dae minore? Deo so prus propensu a distìnghere totu sos sinnificados chi si lis dant comunemente a sa limba materna, dae su cuntzetu de “limba de tita”, est a nàrrere sa  limba chi at trasmìtidu sa mama a sa criadura dende·li su late suo, sa de su cuntatu verbale e fìsicu, dae sos primos momentos de sa vida. Sa limba chi l’at acumpangiada in sa crèschida, sa chi l’at carignada, sa chi s’est depositada in sas neuronas suas paris cun sas primas sensatziones chi at tentu: sos nuscos, su cuntatu cun sa mama, visivu, orale in antis de totu e pustis cun sos pòddighes.

Sa limba no est petzi un’istrumentu pro si pòdere comunicare cun su mundu a inghìriu, ma est un’universu de sensatziones chi lassant ìstigas profundas in su corpus e in sa mente. Est che sos nuscos de sos primos annos de vida, chi non s’ismentigant mai, ca s’olfatu est su sentidu nostru prus arcàicu. S’istrutura mentale de unu pitzinnu a sos tres annos est belle definida. Est ligada a sas pessones chi a primu l’ant tratadu, in su bene e in su male, a sos afetos, a sos colores, a sos sonos e a sas immàgines chi faghent parte de s’universu suo, de sos ammentos, a sas esperièntzias chi at fatu e chi si sunt apiradas pro li formare su caràtere, pro li fraigare s’incussiente suo. S’istrutura mentale est ligada a sa limba, chi est su riu chi at dadu nutrimentu e vida a sa crèschida de sa mente sua e paràulas a sos disìgios e pensamentos.

Sa limba pro sa criadura est che su late chi sutzat dae sa tita de sa mama, s’alimentu prus adecuadu e naturale in sos primos meses de vida. S’alimentu chi li dat totu sos nutrientes netzessàrios pro sa crèschida e s’isvilupu, su prus adatu pro èssere digeridu dae sa criadura. Est abundante in proteinas, vitaminas, minerales e immunoglobulinas chi sunt sas difesas naturales chi lu protegent dae sas infetziones e dae sas allergias. Su late de sa mama, in prus, no est semper su matessi: sos componentes suos variant adatende·si a sas netzessidades de crèschida de sa criadura.  Non b’at bisòngiu de lu caentare ca est semper a temperatura giusta.

Pro totu su tempus chi li dat su late suo sa mama non podet leare tzertas meighinas, ca custas diant passare a sa criadura cun su late; mancu s’alcol, ca est eliminadu in parte paris cun su late maternu e duncas passat a èssere ingeridu dae sa criadura, e finas su cafè; si sa mama pipat est dannu seguru a sa criadura, e a sa mama etotu. Si tratat duncas de sustàntzias chi sa mama devet fàghere a mancu de leare. Pro non faeddare de su consumu de  sustàntzias tòssicas comente s’eroina, sa cocaina o àteras.

Sa limba de sa mama est che su late chi li dat, sa prus naturale. Ma, comente su late, mancu issa podet èssere adulterada, falsificada, alterada; sa limba non podet cuntènnere barbarismos, violèntzias lessicales. Si essit adulterada dae lavras de sa mama, giompet adulterada a origras de sa criadura. Cun totu sos dannos chi nde podent derivare.

Si su late no est naturale, tando est artifitziale; custu però mancat de nutrientes bàsicos, non tenet defensas naturales contra de sas maladias, semper tenet sa matessi compositzione a cale si siat ora de sa die. Sa temperatura sua no est sa de corpus de sa mama, tocat a lu caentare e s’infritat durante sa sutzada. Su late artifitziale est a sa criadura su chi  est sa bìdriga a unu fìgiu chi no est su suo.

Sa figura de sa bìdriga semper at tentu unas connotatziones negativas, siat in sa traditzione orale che in sa literadura: “iscuru a s’òrfanu chi ruet in petus a bìdriga” e “sa bìdriga mustrat tropu giaramente su disamore pro sos figiàstros” sunt duos dìcios  sardos tzitados in su ditzionàriu de Pedru Casu, mustra de un’ètica e de un’estètica populare.

Si andamus a sa literadura, sa bìdriga est ampramente tzitada dae meda iscritores;  pro restare in Sardigna, in sos libros de Gràtzia Deledda agatamus una mustra ampra e variada de bìdrigas, totu  caraterizadas a manera negativa.

“la tetra figura della matrigna”

“sognai che la mia matrigna mi inseguiva a cavallo”

“gli pareva ancora di essere ragazzetto sotto la tirannia della matrigna”

“epoca funesta della matrigna”

“litigavo con la mia matrigna”

“la tragica figura della mia matrigna, gialla e nera in viso come nei vestiti, ….  e con le mani che minacciano ….”

Sa bìdriga est cuddu personàgiu femininu chi su babbu, mere, faghet intrare in domo e in sa vida de sos fìgios, sende criadureddas o giai manniteddos, pro leare su logu de sa mama morta e, finas chi siat sena lu chèrrere, chircat chi sos fìgios si nd’ismentighent.

Sa bìdriga podet pesare bene sa criadura, la podet educare e fàghere manna, li podet dare, e meda bortas bi lu dat, amore sintzeru, ma sempre b’at a èssere una diferèntzia cun sa mama, semper issa at a chircare de intrare in totu sos chigiòlos emotzionales ocupados dae s’ammentu de sa mama.

Gasi est sutzessu e sutzedit a sa limba sarda chi, a s’edade chi s’intrat in iscola, benit lassada in s’oru de sa ghenna; sa limba de sas paristòrias e de sos giogos, de su risu e de su prantu, como non servit a nudda. Sa limba de tita. Su pitzinnu (nois sardos) como achistat un’àtera limba chi, pro meda chi resessat a la connòschere, a nd’èssere mere e finas a l’istimare cun sos annos, semper at a èssere una limba bìdriga, ca no est sa chi l’at dadu sa mama cun sa tita.

 

Un Commento

  1. Chi è l’amica sarda a New York da trent’anni. Vorremo conoscerla…anche noi sardi a new York !

Lascia un commento

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers: